Home*** Ultima delegatie in care am fost m-a plimbat prin Craiova si Slatina. Craiova, care ecapitala de judet pentru Dolj e destul de misto, dar Slatina (care e capitala Oltului) e la pamant. Iata cateva aspecte: ***
Craiova:
- Un oras destul de mare, in plina dezvoltare, care incearca sa se scuture de relicvele comuniste ca o potaie batrana de pureci.
- Au tramvai si un singur McDonalds, iar preturile la Taxi sunt asa de mici ca ti-e si rusine cand ii dai aluia banii.
- Au un parc foarte tare, numit de oameni Parcul Poporului, insa oficial purtand numele de Parcul Romanescu. Izbitoare pentru mine a fost protrivirea blanda a trasaturilor atat de diferite ale diverselor bombonici vizuale. De la cascade, la poduri de piatra, copaci strambi si asa mai departe, fiecare dintre acestea, desi arata bine si ca imagine izolata, arata perfect in decorul complet. Iata ca unele lucruri se mai fac si cu minte, pe la noi. Au si un fel de mini-gradina zoologica (in parc) pe care, din pacate, am ratat-o… poate ca e mai bine, ca eram tentat sa sar la vreo leoaica…
- Am stat la hotel Europeca (4 stele) unde era mai frumos ca la mine acasa si unde era cat p-aci sa fiu agatat de o englezoaica nasoala, in urma unei discutii despre alocarea individuala si cea DHCP a protocoalelor. Ceea ce nu mi-a placut aici a fost faptul ca angajatii nu erau tocmai ce as numi eu binevoitori, sau nu cat as fi vrut eu sa fie, avand in vedere pretul camerelor…
Slatina:
- In Slatina am ajuns seara, venind dinspre Craiova. Alro este imens, iar eu ma holbam ca un copil mic – luminite, luminite…la la la la la.
- Noaptea nu iti dai asa bine seama care e treaba cu Slatina, insa pe zi e de-a dreptul sinistru. Atatea vechituri, atata saracie, atatea darapanaturi, atat de multi oameni fara bani. E o priveliste trista.
- Am stat la Hotel Parc, intr-o camera de 3 stele, care spre bucuria marelui public, era dotata cu igrasie in baie. Ceea ce m-a surpsins aici (spre deosebire de Europeca) a fost serviabilitatea angajatilor. Dimineata, in disperare, imi trebuia calacata o camasa. I-am dat o suta unei cameriste si am grabit-o tare, iar asta s-a mobilizat de indata, ba chiar foarte politicoasa si cu mult bun simt.
- Cea mai tare cladire din oras (din ce am vazut eu) mi s-a parut palatul BNR. PR-istu firmei zicea ca sa mai stam pe langa el, poate ne arunca astia vreun sac cu bani in cap. Se gandea el ca vine vreo femeie de serviciu da cu aspiratoru, vede un sac si zice “What the fuck!?” si il arunca pe fereastra. Dup-aia a observat ca ferestrele aveau gratii, concluzionand ca au fost antecedente cu aruncatul banilor pe fereastra si de aia le-au pus.
- Un spectacol deosebit il fac luminile noptii oglindite in apa Oltului, privite de pe dealul cu Casa de Cultura a Sindicatelor. Slatina este un fel de Jekyll and Hyde, ziua oribil, noaptea un diamant negru.
BONUS:
- Pentru prima data in viata mea am coborat cu masina un deal, pe vreme friguroasa, in timp de seara, in vale fiind un sat. In sfarsit am inteles metaforele lui Cosbuc, putine lucuri se compara cu privelistea unui sat aflat sub o patura miscatoare de fum, in asfintit.
- O anume fomeie de la fostul meu loc de munca (n.r. mi-am dat demisia) era o grasa nasoala in trening. Pe fundul pantalonilor scria “Lee Cooper”, dar pentru ca ii intrau in “sifonier” (ca sub nici o forma nu se putea numi ala “fund”) se vedea doar “Leoper”. Unul dintre motivele pentru care mi-am dat demisia este ca nu accept sa fiu condus de asemenea oameni.
