*** Politica omoară sufletul, iar munca ucide gândirea. Scriu asta cât neuronul meu încă mai zvâcneşte, cât încă mai dă din picioruş ca un gândac proaspăt strivit. ***

Sunt anumite cuvinte pe care le auzim într-o seară de joi, când ne gândeam la weekend şi cafeaua de a doua zi, sunt cuvinte care ne zdrăngănesc în cap multă vreme. Iată câteva din chestiile care îmi presează neuronul:

- Bă, de ce să munceşti pentru unu şi să îi aduci ăluia 10 mii de dolari, din care el să îţi dea ţie 500? Dimineaţa când te scoli, tu tre să te gândeşti cum să faci să îţi aducă unu 10 mii de dolari, din care să îi dai lui 400!

- Bă, având în vedere ce poţi, să ştii că te bălăceşti în mediocritate!

- Bă, unii fac bani din căcat!

Poate că scriu iar despre bani, poate că scriu despre libertate, poate că scriu despre puli spaţiale şi pizde cu 3 ochi, nici eu nu ştiu.

Ce ştiu e că muncesc mult, iau bani puţini şi plec acasă cu 10 kile de stres, ca şi mulţi dintre voi, probabil. Dacă n-ar fi stresul nu m-ar deranja munca multă, prost plătită pentru că măcar fac ceea ce îmi place. (n.r. sunt grafician)

Dar, sunt sătul de:
- clienţi imbecili, care cer kitschuri pe care după ce le termini nu le poţi băga în portofoliu, că they suck.
- idioţi care vor ceva frumos; vor ca totul să iasă în evidenţă (într-un print)
- proiecte cu deadlineul acum, acum, urgent, urgent, cate 3-4 d`odată
- cerinţe imposibile
- incapacitatea românilor de a înţelege dictonul “garbage in, garbage out”
- proştii care nu înţeleg că între creativitate şi supă la plic e o mare difernţă. Nu te trezeşti dimineaţa, te caci şi brusc ai ideea pentru cel mai bun print din lume…

Ce vreau? Ce mi-ar plăcea?

Păi ar fi mişto să am propria mea afacere, mi-ar plăcea să fac desene pentru tricouri. La noi se vând mizerii de haine cu 2 milioane, cu desene făcute de copii de 13 ani. Afacerea mea ar fi să vând tricouri mişto pe bani puţini. Nu-mi trebuie cine ştie ce capital, cred că m-aş descurca cu vreo 3000 de euro, 4000 cel mult. Că nu ştiu nimic despre contabilitate şi alte căcaturi, asta e altă treabă, dar hei, nimeni nu îşi face afacere de unu singur.

Dar cum sloboz strângi 3000 de euro într-o ţară de căcat, ca România, în care nici măcar deodorantele nu mai funcţionează cum trebuie? Cum dracu îţi cumperi libertatea, când munceşti cinstit, cum faci asta rămânând integru?

Să-mi bag pula-n ea de ţară oprimată, că înainte de criză a fost nasol, în criză e nasol, după criză va fi nasol, că deh, abia am ieşit din criză. Trăim într-un loc al sugrumului financiar, într-un spaţiu al obidei cerebrale şi al caznelor sufleteşti.

Şi iar ajung la ideea că aş vrea să fac ceva, dar nu ştiu exact ce, nu ştiu cum, ştiu doar că am un scop. Şi tare presimt că în lupta mea pentru subzistenţă, gândul meu năvalnic îşi va pierde şenilele şi nici nu voi şti vreodată ce să fac, pentru că munca obliterează cugetul. Şi oricum nu te înnobilează, pentru că la muncă înjuri cel mai mult.

Simt cum mă decolorez, să-mi dea cineva o bidinea!

*** Iuhuuuu, n-am mai avut o zi asa de proasta de acu vreo doua luni sau poate mai mult, multumesc Domnului Dumnezeu pentru pica ce mi-o poarta şi îi doresc să fie uitat. Ironia sorţii face că mă buşeşte râsul. ***

Azi am fost la doctor, că aveam o tuse absolut nemernică de cam o săptămână (şi-un murg de 4 ani care muşca din duşmani). Am aşteptat aproape o oră total aiurea, că deşi era în timpul programului, cornuta era la păscut prin altă parte. Dă-i în plm de bolnavi, le trece. Dupa ce a binevoit să apară, doctoru meu (o bivoliţă demontată) a constatat că medicamentele pe care mi le-a dat vaca preambalată care îi ţinea locul când chiulea au fost cam degeaba. Mai bine mâncam prăjituri decât să iau Ceclozone, ar fi avut acelaşi efect, părea să conchidă privirea ei bovină.

Mi-a zis că o să îmi treacă tusea dacă fac aromoterapie. Adică vin nişte romi şi îmi fac terapie? Sau tre să fac terapie cu rom, că la asta mă pricep cel mai bine!

Ei bine, am plecat de la doctor, amuzat că există oameni suficient de imbecili cât să îşi denumească produsul Mucosolvan. Hm, aştept purgativele Cacadilu şi anticoncepţionalele Pulistop. Că tot veni vorba, şi acum când scriu asta behăi ca muflonu şi mă gândesc să iau anticoncepţionale sau să halesc 2-3 prezervative, ca să nu se mai înmulţească virusu ) Şi dacă nici asta nu ţine, iau nişte purgative… tot n-o să-mi treacă tusea, da cine dracu o să mai aibă tupeu să tuşească?

Am plecat spre casă cu un taxi, condus de un şofer pocăit. Niciodată nu ratez o discuţie cu taximetristul – oamenii ăştia mereu au câte ceva interesant de zis. Am discutat despre religia lui şi cum a ajuns el acolo, eu arătându-mă foarte respectuos, iar când am coborât din maşină mi-a spus: “Uite, am să mă rog pentru tine şi o să vezi cum Dumnezeu va lucra, o să simţi pe pielea ta!”

Nu l-am luat în seamă, cert e că după ce am ajuns acasă am citit un mail în care eram informat că mi se taie o treime din salariu. Am ajuns mai prost plătit decât un profesor ) Asta e grav! Daca cineva crede că un salariu mai mic mă va motiva să muncesc mai mult, ei bine, să îşi deschidă fabrică de Mucosolvan! Un tovarăş zicea că indiferent de cât de puţin ne plătesc ei, noi tot putem munci mai puţin! )

Cred că am păţit asta cu banii datorită ăluia cu rugăciunea lui, probabil că Dumnezeu uită de mine şi îmi merg toate OK, da’ din când în când o mănâncă pe vreo manelistă sau pe vreun pocăit să se roage pentru mine. Şi atunci Dumnezeu zice: “Aaaah, da, era sa uit… Jmang!” Şi mă trezesc cu câte o fază naşpa. Mai bine nu îi mai aminteşte nimeni şi îmi văd şi eu liniştit de ale mele.

Partea cea mai frumoasă a zilei a constat în faptul că mi-am dat seama că personajul Elaine din Seinfeld reprezintă genul meu de femeie. Iuhuuu!

*** După cum unii dintre voi ştiu, îmi caut şi eu o slujbă, ca tot omu, dar mi-e că o să ajung un artist ratat şi beţivan, că nu par să ma lipesc de ceva. Dacă înainte era mai grav, că nici nu îmi citeau ăia CV-ul, acu ma cheamă la interviu şi mă resping după. O fi din cauză că port barbă? )) Cert e că am auzit o droaie de întrebări penale. ***

- Care e ultima carte care ai citit-o?

În primu rând, “pe care”, boarfă, toantă şi cu slujbă ce eşti! Nujtu, ce contează? Ultima care mi-a plăcut a fost Salammbo, de atunci nu am mai dat peste nimic care să merite ţinut minte. Şi ce? Voiai să o aduc cu mine că dacă am carte, am parte?

- Ce orientare sexuală ai?

Îmi plac româncele. Deci am o orientare est-europeană. Sau, poate că sunt trisexual, că îmi plac blondele, brunetele şi şatenele. Oricum – ce importanţă are? La tine nu mă dau, că nici nu suntem împreună şi deja pui întrebări stupide!

- Ce muzică îti place?

Mă rup pe manele, fă! De ce sună telefonu cu “Whisky in the jar” ? Nuj, să-l ia dracii, că e satanist! Iarăşi irelevant – oare în ziua de azi nu poţi fi angajat dacă nu asculţi muzica potrivită? Ce-ai vrea să zic că ascult? Swarovski, Hemingway, d-ăştia?

- Cât de bine te pricepi la publictate?

Cam la fel de bine cum s-a priceput mă-ta la a face copii proşti. De unde dracu să ştiu? Vrei false judecăţi de valoare? Not on my watch! Adu-mi un pifometru să mă măsor!

- Ce crezi că te face potrivit pentru slujba asta? (întrebare de sfârşit de interviu)

Păi, bine, tocmai am vorbit juma de oră despre mine (una din activităţile mele favorite, de altfel) şi tu mă întrebi asta . Dă un rewind că poate am zis deja ceva interesant.

Eu cred cu tărie că interviurile astea sunt fie teste de umor, fie teste de răbdare , fie rezultatul faptului că unii e proşti. Ţarî impusibilî, bre!

*** E frumoasă o pulă. Să moară pitpalacu, dacă mai aud pe careva că viaţa e frumoasă îi spulber surogatu ala de cap cu un sac de cărămizi. Frate, viaţa e de căcat! ***

Unii zic că blogul meu îi binedispune, iar cum unii sunt genul care să se bucure de răul altuia, iată răul meu.

- Am experienţă, portfoliu, atestate, calificari profesionale, premii, galerie etc şi nu îmi pot găsi o nenorocită de slujbă de grafician. I don’t get it. Ieri eram in WoW (save your preaches) şi întreb pe chat dacă a auzit careva de vre-un post de grafician. Lumea zice că nu, mai puţin un tip care zice: “Ce-i ăla grafician? E un fel de miner? Scoate grafitu din pământ?” .Nu, frate, e un tip care încearcă să îti bage capu în cuptor, că eşti necopt rău. Şi grav e că ăla ARE loc de muncă…

- Azi am fost la doctor. Niciodată nu am fost tanc sau MIG, dar azi când am aflat că tre să ma internez că am minim piatră la rinichi mi-au picat dintii. A venit un ţigan şi a fugit cu ei, deci acuma am şi piatră la rinichi şi mai sunt şi ştirb. Hm. Simt ca îmi pierd simţul umorului.

- Acum câteva zile am desenat pe un perete un logo. Când să dau şi eu de două ori cu pensula, îmi tremura mâna prea tare ca să pot picta cum trebuie. Ce dracu? Ah, stai, e aceeaşi problemă de câţiva ani, am uitat. În situaţii de genu ăsta ma întreb: să cred în Dumnezeu şi să îl urăsc sau să mă fac că nu există şi să stau chill? Sau poate chilli? Dar asta ar însena să fiu iute, iar eu mereu am fost mai lent. Hmmm…

- Dragostea şi banii au fost mereu ca apa calda, niciodată nu am avut parte aşa cum aş fi vrut. Dar asta e o chestie generala, deja îs obişnuit. Pe bani ma piş de mult, cu dragostea e mai greu…

Deci să recapitulăm: n-am slujbă (şi nici bani), nu iubesc, sunt incapabil de a-mi practica pasiunea şi stau prost şi cu sănătatea. Test de imaginaţie: what else can go wrong?

Îmi dedic “Ludacris – We Got” şi de Crăciun vreau o sticlă de tărie.