*** Am descoperit cum gagicile materialiste ajută la evoluția societății! Sunt un geniu! Part-time, numa, restu sunt un mizantrop nenorocit! ***

Așa. Hai să discutăm un pic de relații și de femei. Gagicile au standarde complexe la bărbați. În special materialistele. Și, ia zi, iubitu, ce mașină conduci? Ah, nu ai mașină, nasol, parcă mă strigă mama. E absolut stupid să deschid o polemică despre cât sau dacă sunt importanți banii într-o relație. Pentru că toți știm că deși iubirea e ceva extraordinar, dacă gagică-tu te duce în oraș cu mașina, e altfel decât dacă te duce cu metroul. Bine, asta dacă nu cumva are metroul lui personal, fapt un pic diferit. Însă, chiar și așa, tot nu te lasă în fața scării, la întoarcere.

Banii îți aduc comoditate. În special dacă ești o fufă căreia nu-i place munca. Și în special dacă sunt banii altuia. Da, io-s unu din ciudații ăia cărora le place munca! Muriți, zdrențelor!

În plus, după cum zicea Chris Rock,  bărbații și femeile nu pot retrograda în relații, femeile – in life style și bărbații – sexual. Adică, odată ce ai avut un iubit cu mașină, nu prea îți mai vine să te combini cu unu care te duce cu tramvaiu. Odată ce te-ai combinat cu unu care te duce la Casa Vernescu, nu îți mai vine să o arzi cu unu care te duce la Fornetti. Eh, la bărbați e un pic altfel – odată ce te-ai combinat cu una care ți-a supt-o stând în mâini, ei bine, toate cele care urmează tre să fie capabile de asta.

Și să zicem noi că ești bărbat și îți place o tipă care apreciază numa bogătanii. Ceea ce tu nu ești. Cu un pic de rațiune, îți dai seama că nu te poți combina cu ea. Dar îți place genul ei, deci ce gândești că tre să te îmbogățești. Și ce e absolut scârbos e că nu o faci pentru că îți plac ție banii și vrei Mercedes. Ți-o dorești pentru că speri ca asta să îți aducă femei de care îți plac ție. Pe scurt, te stresezi și te dai cu curul de pământ ca să faci o femeie să te aprecieze pentru bani. Și pe urmă tot noi ne plângem că ele sunt curve materialiste. E că suntem proști?

Oricum suntem un sex de idioți și ne uităm după pizde bune ca după mașini străine și în prostia noastră nu ne dăm seama ca ne place una care e doar bună și care peste câțiva ani nu o să mai arate la fel. Oricum, de ele e mai nasol. Făcând o analiză a ce se întâmplă în jurul meu, pe la 20 de ani, femeile prostesc bărbații doar cu iluzia sexului plutind în aer. Pe la 30, deja e vorba de futai în toată regula. Iar pe măsură ce trece vremea peste ele, deja nu mai discutăm despre cât de repede se fute una, ci despre ce face în pat, cât se înjosește pentru bani.

Viața e amară și scârboasă, uneori. Dar postul ăsta are și un alt scop decât să dau eu cu noroi în stânga și-n dreapta, ca un artist-bețivan-ratat-frustrat-fără-mașină ce sunt.

Materlialistele sunt unul din motoarele evoluției umane. Jos pălăria în fața lor. Ele fac bărbații să își dorească mai mult. Că așa a fost mereu, gagica cea mai bună s-a combinat cu vânătoru cel mai puternic, cu șefu de trib, cu boieru, cu regele, cu magnatu, cu mogulu. Ca să faci bani, tre să fii șmecher. Să faci business, să faci banii să circule, să investești, să construiești, să schimbi, să visezi, să schițezi, să tragi tare, să rupi norma. Până la ultimul strop de transpirație, până când adormi pe tastatură. Ca să poți să ai.

Iar toată munca asta, pentru o pizdă parfumată, în rochie de designer, nu îți aduce doar ție beneficii. Ci și societății, lumii din jur. Devii o rotiță sau un piston, pushing the world further. Trăiasca materialismul, că altfel încă făceam muca-uaca-n juru focului, cu sulițe de piatră-n mâini.

*** Despre modul in care neplăcutul este manipulativ ***

Eu sunt grafician. Lucrez in marea si frumoasa industrie publicitară. Uneori, cand fac un design serios (fără 10 mii de culori sau fără știu eu ce ilustrații ușor hilare) există o șansă de a auzi replica “E cam comunist – nu e bine” . Cu asta m-am obișnuit deja. Însă recent mi s-a spus să tund barba unui vrăjitor, dintr-o ilustrație, pentru că arată ca Moș Gerilă – și e comunist! Chestia asta m-a frapat. Lăsând la o parte implicațiile socio-politice, atât comuniștii, cât și naziștii aveau niște graficieni extraordinari – în general graficienii de propagandă sunt minți strălucite. Aș vrea eu să pot face o ilustrație comunistă, în adevăratul sens. Așadar, grafica de tip comunist, nu este una slab calitativă, ci doar puternic impregnată de doctrină.

Well, trecănd şi peste asta, în mintea unora, orice care poate avea un pic de legătură cu comunismul este rău. Așadar, orice design comunist este respins. Dar există și reversul medaliei – dacă nu vrei să pari comunist, faci X. Iar cum majoritatea se fereşte de această idee, cu siguranţă va face X.

Foarte interesant de remarcat că oamenii ar face foarte multe, doar să nu le fie aplicată fix eticheta de care se feresc cel mai tare. Oamenii fac foarte multe pentru imaginea lor, poate mai multe decât pentru sine. (îmi vine întrebarea simplă, legată de manipularea imaginii în public – câți preferă să poarte haine largi în loc să slăbească?)

O formă rudimentară de manipulare întâlnită la copii – “N-ai tupeu, dacă nu faci X”. Iar cum e un lucru ştiut că fără tupeu nu poti fi cool, e lesne de înţeles că dacă faci X, eşti cool.

Egală în empirism este şi metoda sefilor de galerie de a agita suporterii, pe modelul “Cine nu sare, cine nu sare, ori e gabor, ori e prost de moare”. Evident, nimeni din galerie nu îşi doreste decesul în urma prostiei, drept pentru care, toată lumea sare. Unii zahăr.

Modul în care individul este perceput de semenii săi are o importanţă majoră, la nivel personal. Aşadar, atacând imaginea unui ins sau, mai bine zis, atacând modul în care un individ consideră ca e perceput – îl poţi manipula cu uşurinţă. Doar cu toţii ne dorim să fim plăcuţi, acceptaţi, iar pe piaţă – să vindem. Şi ne întoarcem la Fereastra lu JoHAri.

Iată cum de-alungul istoriei, fidelitatea femeilor a fost întreţinută prin simpla lor atingere cu vocabulele dizgraţiei. Am mai discutat asta, într-un post anterior, nu revin. În aceeaşi categorie intră şi virtutea bărbaţilor, codul cavaleresc, onoarea nobiliară și multe altele, stabilite pe principiul “ca să fii bărbat adevărat…”

Este facil de remarcat că în anul 2010, femeile sunt mai libere sexual, iar bărbații s-au îndepărtat, atât în aspect cât și în gândire, de tiparul masculin consacrat. Percepând asta ca pe o scăpare de sub gheara manipulării în masă, o putem numi “evoluție”? Sau nu am făcut altceva decât să schimbăm forma de manipulare, lucru care se va remarca abia peste câteva generații?

*** Despre influențele prostiei masculine asupra sexualității feminine și, indirect, asupra propriei fericiri. ***

Ce incerc sa dovedesc – mitocănia barbatilor se întoarce împotriva propriului sex și se întoarce with a vengeance.

Specia umană e o specie de animale inteligente. Și subliniez animale! Și ce poate fi mai animalic decât pornirea de a ne fute? (probabil că instinctu matern și dorința de apartenență la un grup, dar eu vreau sa vorbesc de futai, so shut it)

Ei bine, toți ne-am fute în draci. Toți bărbații o și recunosc. Eu am așa, o vagă bănuială că și femeile își doresc asta la fel de tare, ba chiar unele mai tare. Bun. Deci, de ce nu ne futem în draci? De ce nu avem pe stradă cabine de futut, în 2010? Vă zic eu, pentru că bărbații sunt niște imbecili! Mulțumesc.

Sunt tip și mă fut cu 3 gagici, simultan. Ce sunt? Un mega-futălău, desigur! Dacă ești tipă și faci aceeași chestie, ce ești? O mega-futăloaica? Da, poate pentru 5% dintre bărbați. Pentru restu, esti o curvă. Huoooo, meriți să fii lapidată! Cum să aibă o femeie aceeași dorință sexuala ca un bărbat? Doar femeile stau pe piedestale și se cacă levănțică, din care fac ăștia odorizante de cameră, nu? Ei bine, genu ăsta de gândire retardată cauzeză lipsa cabinelor de futut pe străzi.

In urma unei discutii (de ieri) cu Lorena, zic – “Hm, oare cum ar fi dacă nu am insulta femeile de fiecare dată când nu se zgârcesc la a oferi senzualitate? Oare am avea parte de asta mai des?” Dacă ai un tovarăș care face cinste cu bere, arunci cu “da-ți-aș, lua-mi-ai, propti-ți-aș” în direcția lui? Cred că nu. Așadar, de ce o facem cu femeile care oferă ceea ce de fapt, chiar ne dorim? Oare dacă femeile nu ar mai fi atât de des insultate, nu ar ajunge să fie la fel de libere, sexual, ca și noi? Ba probabil că da, probabil că am avea cabinele alea pe stradă. Dar nuuu, tre să existe mereu adunătura aia de labagii frustrați,  care să înjure în dreapta și în stânga. Hmda.

OK, nu ne futem pe stradă în 2010, n-o să murim din asta. Altceva e mai nasol. Mult mai nasol. Dacă ești femeie și vrei să te fuți, fără ca lumea să spună că ești o curvă coclită, trebuie să implici sentimentu în discuție. Sentimentele astea sunt, uneori, doar plăsmuiri fantastice și atât. Pentru că nu tot timpul e vorba de dragoste și adesea e vorba de sex. Doar sex.

Atunci apar păcăleala de sine, minciuna și alte mizerii similare. Și cu siguranță că uneori, oamenii pun botul la falsități, mai ales dacă par a fi exact lucrurile pe care le căutau. Și așa ajungem să trăim în minciună și în vis, ajungem să credem că suntem struțocămile, când, de fapt, suntem rinocerbi.

Trezirea e mereu cu cădere din pat. Dezamăgire e ceva bun, însă. Amăgirea a fost urâtă, fără niciun dubiu.

Așadar, insultele bărbaților la adresa sexualității feminine, le fac pe acestea din urmă să creeze un sistem legitim de apărare, bazat pe fals și uz de fals. Toate astea conduc la nefericirea ambelor sexe și la constrângeri sexuale. Ne place sexul, nu ne place durerea (Dolorem Ipsum) – de ce nu facem tot posibilul să avem ce ne dorim? De ce continuăm în prostie? Dumnezeule, din ce specie idioată facem parte!

*** Acum două zile am făcut desenu ăsta şi i l-am arătat unui tovarăş care a zis că vezi domn’e, vine o vârstă când te maturizezi şi nu mai zici „pula”, „îţi rup jmafu” şi „mufarină” sau nu mai eliberezi tensiune cu un „pizda mă-tii!”. Un post despre ce spune lumea. ***

Bla, bla, zic oamenii că anumite lucruri nu se cuvin, că anumite chestii nu se spun, că nu mai trebuie să faci nişte căcaturi de la o vârstă. Mă seacă la suflet, vreau să le bag picioru atât de adânc pe gât, cât să îmi intre căcat in bocanc!

Vai, Dumi:

- Muzica ta mă deprimă, de ce nu poţi şi tu să asculţi ceva frumos?
- Te îmbraci atât de des în negru, nu ai şi tu ceva mai vesel?
- Nu mai vorbi aşa, că nu e frumos!
- Nu te mai lua mă de ei, că sunt şi ei oameni!
- Când o să îţi vină şi ţie mintea la cap? (ai 22, tre să fii şi tu mai serios!)
- Nu poţi pur şi simplu să faci caterincă de aşa ceva!

De ce dracu, după ce ai trecut de o vârstă, toată lumea te vrea un sclav plictisit? O, da, hai să ascultăm toţi Radio 21, să ne trimitem mailuri cu powerpointuri cu glume băşite la care se amuză secretarele de 50 de ani. Şi dacă tot facem asta, hai sa purtăm căcaturi pastelate şi nişte blugi albaştri, cu cât mai comuni, cu atât mai bine, ah şi să nu cumva să pronunţăm cuvântu „pulă” ,dar să fim ranchiunoşi faţă de ceilalţi la fel de gri ca şi noi – aşa e civilizat, domn’e!

Hai să ne luăm un loc de muncă idiot, care să ne mănânce 12 ore din zi, să facem burtă de la statul pe scaun, să ne bucurăm la remuneraţie şi să strângem bani de o maşină diesel, ca să avem cu ce să stăm dimineaţa 3 ore în trafic!

Şi dacă tot suntem aşa tari, cui îi trebuie exerciţiul fizic? Ne iubim aşa cum suntem şi oricum şi restul băbălăilor din juru nostru arată la fel. Frate, la 25 de ani, dacă ai familia ta, maşina ta şi o casă în care să stai, ce poţi să mai vrei, tată?

La naiba cu profunzimea, oricum arta e atât de vulgarizată, încât nimeni nu mai apreciază nimic. Avem mobil cu manele şi handsfree, ce contează cultura? Cărţile sunt pentru idioţi cu prea mult timp liber, s-a inventat televizoru, fraţilor, nu-i aşa?

Şi la ce îţi trebuie să ştii diverse? Frate, ştii să faci o proformă, te descurci cât de cât în engleză şi eşti la curent cu ştirile de la ora 7? Păi, frăţică, e de ajuns, altceva nu trebuie să ştii! Ce dacă te fuţi de ani buni şi crezi că pula e un muşchi? Nu, cultura generală e pentru tocilari care nu ştiu să se distreze!

Sunt un tip cu creier şi pretenţii de gentilom şi cu apucături de om de la periferie şi nu sunt împotriva socializatului, doar împotriva societăţii. Urăsc oamenii incolori pentru că se mândresc cu superficalitatea lor, îi urăsc pentru prostia nonşalantă, îi urăsc pentru că dacă nu i-aş urî, aş risca să ajung unul dintre ei.

Dacă vă seacă ceva ce alţii vor de la voi, dacă vă seacă societatea, dacă, dacă, dacă… mai jos e un formular de comentat… eu vă las cu o melodie.

*** Ăsta e un post cu theme-song, despre chestiile care mă seacă la icre, care mă calcă pe coadă, care îmi varsă malaiul, care îmi fac muştarul să sară (coarda), care mă fac să-mi ies din pepeni şi să sar din ţâţâni! ***

- Mă enervează când o tipă care vrea sa-mi stea în poală reuşeşte să se aşeze fix pe chei. Acuma îi înţeleg pe manelarii ăia care stau cu toate obiectele pe masă. Nu sunt prost crescuţi, ci doar precauţi – nu ştii când vine-o căprioară şi ţi se aşează pe turnu Eiffel (de la breloc). Dacă aş avea o şcoală pt femei, asta cu aşezatul ar fi materie de bază alături de “cum să nu intri înaintea unui bărbat într-o bodegă” ))

- Mă enervează băbălăii fără maniere. Te-ai gândi că dacă au ajuns la o vârstă ştiu să se poarte în societate, dar ţeapă, că te calcă moşii direct pe deşte in troleu şi n-ai s-auzi vreo scuză. Ever!

- Mă seacă grasele de la ghişeuri care mereu au de bârfit, mereu au de vopsit o unghie, mereu au de frecat o cafea – s-a inventat filtrul, tutelor! Dobitoacele alea ar face orice, mai puţin să muncească…

- Mi se par idioate conversaţiile sterile despre generalităţi. Mă seacă să aud “eh, dumi, ştii cum e…” sau, şi mai rău – “ai şi tu dreptate, dar na… “ Holy crap! Chiar nu eşti in stare să zici ceva inteligent? Sigur că nu sunt absurd, nu le ştiu pe toate (o, Doamne, am admis-o!) , dar când dificultatea subiectului e pertinentă, lenea cerebrală nu îşi are rostul. Ştiu că lenea e mama tuturor viciilor şi că fiind o mamă trebuie respectată, dar să nu exagerăm

- Mă enervează cel mai tare faptul că în orice local m-aş duce nu pot să găsesc un nenorocit de cuţit care să taie! Dacă te duci undeva sa mănânci o pizza şi ai avut ghinionul ca Agatocle de la bucătărie să nu o taie bine, n-ai decât să o tai chop-suey style, că sigur nu va merge cu surogatul ăla de cuţit!