*** Iuhuuuu, n-am mai avut o zi asa de proasta de acu vreo doua luni sau poate mai mult, multumesc Domnului Dumnezeu pentru pica ce mi-o poarta şi îi doresc să fie uitat. Ironia sorţii face că mă buşeşte râsul. ***

Azi am fost la doctor, că aveam o tuse absolut nemernică de cam o săptămână (şi-un murg de 4 ani care muşca din duşmani). Am aşteptat aproape o oră total aiurea, că deşi era în timpul programului, cornuta era la păscut prin altă parte. Dă-i în plm de bolnavi, le trece. Dupa ce a binevoit să apară, doctoru meu (o bivoliţă demontată) a constatat că medicamentele pe care mi le-a dat vaca preambalată care îi ţinea locul când chiulea au fost cam degeaba. Mai bine mâncam prăjituri decât să iau Ceclozone, ar fi avut acelaşi efect, părea să conchidă privirea ei bovină.

Mi-a zis că o să îmi treacă tusea dacă fac aromoterapie. Adică vin nişte romi şi îmi fac terapie? Sau tre să fac terapie cu rom, că la asta mă pricep cel mai bine!

Ei bine, am plecat de la doctor, amuzat că există oameni suficient de imbecili cât să îşi denumească produsul Mucosolvan. Hm, aştept purgativele Cacadilu şi anticoncepţionalele Pulistop. Că tot veni vorba, şi acum când scriu asta behăi ca muflonu şi mă gândesc să iau anticoncepţionale sau să halesc 2-3 prezervative, ca să nu se mai înmulţească virusu ) Şi dacă nici asta nu ţine, iau nişte purgative… tot n-o să-mi treacă tusea, da cine dracu o să mai aibă tupeu să tuşească?

Am plecat spre casă cu un taxi, condus de un şofer pocăit. Niciodată nu ratez o discuţie cu taximetristul – oamenii ăştia mereu au câte ceva interesant de zis. Am discutat despre religia lui şi cum a ajuns el acolo, eu arătându-mă foarte respectuos, iar când am coborât din maşină mi-a spus: “Uite, am să mă rog pentru tine şi o să vezi cum Dumnezeu va lucra, o să simţi pe pielea ta!”

Nu l-am luat în seamă, cert e că după ce am ajuns acasă am citit un mail în care eram informat că mi se taie o treime din salariu. Am ajuns mai prost plătit decât un profesor ) Asta e grav! Daca cineva crede că un salariu mai mic mă va motiva să muncesc mai mult, ei bine, să îşi deschidă fabrică de Mucosolvan! Un tovarăş zicea că indiferent de cât de puţin ne plătesc ei, noi tot putem munci mai puţin! )

Cred că am păţit asta cu banii datorită ăluia cu rugăciunea lui, probabil că Dumnezeu uită de mine şi îmi merg toate OK, da’ din când în când o mănâncă pe vreo manelistă sau pe vreun pocăit să se roage pentru mine. Şi atunci Dumnezeu zice: “Aaaah, da, era sa uit… Jmang!” Şi mă trezesc cu câte o fază naşpa. Mai bine nu îi mai aminteşte nimeni şi îmi văd şi eu liniştit de ale mele.

Partea cea mai frumoasă a zilei a constat în faptul că mi-am dat seama că personajul Elaine din Seinfeld reprezintă genul meu de femeie. Iuhuuu!

*** Asta este povestea unui om extraordinar. Nu stiu cati dintre voi cred in destin si cati nu… eu sunt total aiurea si ignor realitatea cu placere. Unele lucruri nu le pricep si daca nu pot da vina pe o femeie pentru inexplicabil, atunci banuiesc ca e ceva bizar la mijloc. E povestea unui taximetrist. ***

M-am urcat intr-un taxi pe la Apaka. Din momentul in care am trantit portiera Loganului, am auzit inauntru o muzica sublima, care ma atragea. Ii spun taximetristului ca asculta muzica foarte buna si el raspunde ca sunt singurul care a remarcat. Omul nostru avea pe CD Jose Padilla (asta a fost si pe Budha Bar si pe Cafe del Mar), Karyn White, Goldfrap, Air si altii mai obscuri, dar extraordinari. Mi-a spus ca are muzica lui de la cineva care lucreaza in publicitate. Hopa… stai asa, prietene, ca si eu studiez publicitatea la facultate. I-am explicat omului ca aspir spre un post de art-director, incheiand fraza cu „daca stiti ce presupune asta”.

Omul a fost prompt si a raspuns ca artu e fratele lu copy. Tipu stia ceva. Ulterior mi-a zis ca se stie cu (Bogdan) Enoiu (adica sefu de la McCann) si ca el a facut campania de la Nescafe (banuiesc ca aia cu oamenii invizibili). Tipul era chiar bazat si avea un vocabular mult prea elevat ca sa fie doar un taximetrist – termeni precum „calota empatica”, „rupere de ritm” etc. Uite frate cine ma conducea pe mine acasa! De necrezut… si imi mai si spune ca scrisese articole prin Jurnalu National si imi arata e-mailuri printate de la diversi bossi de prin presa romana care il rugau a scrie pentru ei. Am ramas pilaf.

Sa sumarizam: tip super destept, lucrase in publicitate si in presa, acum era taximetrist la cedare (adica 2 ani de zile da firmei 1,8 mil pe zi si dup-aia ii ramane masina). Mi-a zis ca nu are timp sa scrie, ca ar face-o si imi arata cateva insemnari de-al lui, pe un colt de ziar. Dati-mi voie sa il citez:

Sunt un cetatean, dar nu mai stiu care.

Daca fiecare sut in fund e un pas inainte, atunci o palma peste obraz este un pas in lateral, ca sa vezi in ce ai calcat.

A mai spus si ca s-a apucat de taximetrie din cauza unor circumstane neplacute pe care nu le-a mentionat. Nu facuse facultatea, totusi era mai destept decat multi insi cu facultate pe care ii cunosc si cu mult peste mine. Omul vorbea despre industria publicitatii de la noi cu o usurinta extraordinara. Nici acuma nu imi e clar cum poate sa te calce destinul pe cap in asemenea hal incat sa ajungi in o situatie ca a lui. Oricum, are toata stima mea. In urma discutiei cu el, ma ramas cu urmatoarea idee:

Animalele au jocurile lor de dragoste, se invart unu in jurul celuilalt, isi infoaie cozile, fac diverse etc. Masculii, in lumea animala epateaza prin diverse mijloace pentru a ajunge la femele. Daca animalele au un joc, inainte de sex, daramite noi, oamenii, care suntem mult mai avansati! Baietii buni sunt cei care nu stiu sa joace.