Home*** Acum cateva zile am stat la un pahar de vin cu cea mai desteapta tipa pe care o cunosc (n.r. Catalina) si cu cel mai destept tip pe care il cunosc (n.r. Tudor). Doua doxe. Si cum aveam noi niste discutii foarte interesante despre tot felul de chestii mai mult sau mai putin discrete (si aici ma refer la exactitate) mi-am concretizat o teorie asupra sufletului. Teoria s-a incimentat si mai bine a doua zi, cand, mergand cu Personalul spre Bucuresti, m-am aflat in compania deosebita a vreo 10 manelisti care se distrau umpland prezervative cu Cola si aruncandu-le pe fereastra ***
Iata Teoria:
Noi, oamenii, suntem niste fiinte destul de nasoale. Nici puternici, nici agili, nici nimic. Nici macar de vazut nu vedem prea bine, ca sa nu vorbesc de faptul ca nu avem blana…unii si-o mai si epileaza… ce sa mai…suntem varza. Ei bine, si totusi, asa najpa cum suntem, avem forme de organizare, si inca multe ! Buuuun, asta e prima premisa.
Acuma, sa explic eu de ce exista suflet, sau scanteie, cum vreti voi sa ii ziceti. O sa spuneti voi, ateilor si paganilor, ca sufletul nu exista, ca sentimentele sunt doar rezultate ale unor impulsuri electrice la nivelul creierului. Or fi, dar nu toate. Exista onoare, dor, mila – astea nu pot fi influentate de nici un impuls electric. Si e un lucru pe care nici oamenii de stiinta nu si-l explica. Deeeeci, ceva-ceva exista in noi. Avem o scanteie, nu suntem doar carne si oase ! Asta a fost a doua premisa…
Deeeeci, daca noi care suntem varza, avem suflet si forme de organizare, inseamna ca ala care ne-a creat, care oricum e mult mai tare decat noi (indiferent ce nume poarta), ei bine, are niste forme de organizare muuult mai complexe decat ale noastre. Si eu cred ca sufletul e o chestie care are prea putina legatura cu corpul in care se afla. Cred ca viata, pentru suflet, e ca un fel de slujba…ceva de genu… na – o sa fii tigan, intr-o familie mare. Ca obiective o sa ai sa traiesti bine fara sa incalci vreo porunca importanta. Si daca reusesti, ajungi in Rai. Si cred ca Dumnezeu, sau cine o fi ala de sus (asta pornind de la ideea ca din moment cee exista suflet, fapt demonstrat deja, exista si divinitate) face ca politistu la scoala de soferi – iti da puncte. Nu ai suficiente, pici. Si depinde cat de grav pici – daca e rau, rau, te duci in Iad, daca e asa-s-asa, cred ca te mai pune o data sa mai iei un corp si sa faci ceva cu el. Pentru ca probabil ca Dumnezeu are el un scop pe undeva si se foloseste de suflete si costumele astea de carne si oase, ca sa si-l indeplineasca. Asta cred eu… Si cred ca Raiul e ceva temporar, e doar un concediu…sa fim seriosi, cat o sa te lase sa stai la tolaneala ? O sa te puna la loc la treaba, intr-un corp, ca doar Dumnezeu nu sta sa faca suflete toata ziua – si asta e si conceptul de reincarnare, pe care, iata, l-am tradus in „Raiul e efemer”, ca toate chestiile placute, de altfel. Si cred eu ca unele suflete is mai pesimiste din fire si mai slabe si au impresia, sau stiu cu siguranta, ca au gafat cu viata si au stricat un corp degeaba si fiind asa cum sunt, nu mai au curajul sa dea socoteala, asa ca nu se mai duc la Dumnezeu, ergo, ne bantuie pe noi si le zicem „fantome”. Adica, fantomele, pana la urma is vai sfintii lor.
Asa, iar acuma, iata partea in care se vede ca am terminat realul – Ce e cu cosmarurile: cred ca la un moment dat, in viata, ti se intampla niste chestii najpa, din greseala, dar nu din a ta, ci din a altora, ori a altor suflete, ori a unor functionari ai lui Dumnezeu, care au facut vreo tampenie, si atunci se intampla ca destinul ia o turnura nepotrivita, iar asta nu convine divinitatii. Noroc ca Dumnezeu a stiut ca urmeaza ceva nasol si a dat „save”, iar dupa ce a vazut tampenia, a dat „load” sau „undo”…ceva…nujtu, ei bine, sufletul stie de asta, dar corpul nu. Si astfel,apare discrepanta, iar informatia se scurge un pic in trup, prin intermediul unui vis extrem de neplacut. Cred ca unele dintre chestiile alea chiar s-au intamplat. De asemenea, cand uneori Dumnezeu nu da „load” se mai intampla si asa-zisele miracole cu oamenii care nu mai aveau nici o sansa dar au supravietuit.
Incerc sa explic multe, iar cuvintele imi sunt insuficiente. In orice caz, ideea e ca sufletul stie ce scop are, iar trupul nu…faza e ca sufletul nu controleaza in totalitate trupul, de aceea se intampla unele chestii najpa. Si de aia zic hipiotii aia „gaseste-ti scopul in viata”, pentru ca in momentul in care si trupul, cu creier, isi da seama ce are de facut, si pt ca sufletul o stie deja, o sa fie muuuult mai simplu sa duci treaba la bun sfarsit si sa ajungi in Rai.
Asa ca, dragii mei, ganditi-va serios la asta, data viitoare cand stati degeaba, fara ocupatie. Poate va vine ceva. Poate ajungeti in Rai.
