Home*** Monolog de moş olog, rupt în dinţi si martalog, cu viaţa zălog în al morţii năvod, rămas cu neuronu pisălog. Urmează: ***
- Ah, tinere, dar ce faci cu rucsacul ăla? Dar tu nu te uiţi? Suntem şi noi prin preajmă – stai cu rucsacul în spate în mijloc, nu e frumos! Şi ce dacă e gol? Voi, tineretu şi cu americanii ăştia! Aţi luat numai ce era mai prost din toate, cu rucsacele astea mari în troleu, păi aşa e frumos?
Păi să îţi zic eu, cand eram de vârsta ta, noi aveam bun simţ şi ştiam să ne purtăm! Nu ca acuma de umblă fiecare cum o da domnu’. Şi cu senvişurile alea mari cât o pâine! Păi când eram eu tânăr luai o fată frumos o duceai la cofetărie, mâncaţi o prăjitură, nu ca acu, senvişurile astea de tre sa deschizi o gură cât o şură să mănânci un habmurger sau cum i-o zice! Păi da’ noi mâncam finuţ, franţuzeşte, cu furculiţa şi cuţitul, nu aşa ce e acuma, ne întoarcem la ăia la Evu’ Mediu, doar că ăia n-aveau… da’ cred că şi ăia erau mai civilizaţi decât tineretu de astăzi.
Păi da’ voi ce mai ştiţi? Decât muzica asta hi-ho şi atât hu-hu-hu! Atât! Şi să-njuraţi! Păi da ce zic io? Că acu fetele înjură mai urât decât băieţii!
Eheeee, vai de ţărişoara asta, bine-ar fi de n-ar fi toţi aşa…
