*** Azi e ziua mea. A mai fost şi anul trecut. Tot pe 23 iulie. Prima zi din Leu, “86, baby!***

Am făcut 23, pe 23 şi se apropie ora 23 şi aştept să văd dacă mor, cum a prezis Stan…

Ce-am făcut eu azi:
- Mi-am împlinit visul de a da bomboane de ziua mea!
- Am stat la muncă până la 9. Şi da, muncind. Thuper.

Ce făceam anu trecut exact la ora asta:
- Eram la concert la Metallica pe ploaie, la bustu gol, cu o gagică pe umeri.

Ce făceam anu trecut pe la 2 noaptea:
- Mergeam pe jos spre casă, vodka, cola, roacheri şi shaorma

Ce-am făcut anu trecut pe 24:
- Sală, spate cu triceps, mahmur.

Ce fac acuma:
- Stau la PC cu o cutie goală de bere lângă mine. Acult diverse de pe Death Magnetic.

Ce-o să fac la 2 noaptea:
- O să îmi trag cearşafu mai bine pe mine, că iar am adormit în curent.

Ce-o să fac mâine:
- O să mă duc la muncă.

Ieri m-am ras pe cap. Nu mi se mai văd firele albe. Parcă am murit cam repede, totuşi. Sau poate că sunt doar leşinat. Sperăm.

Well, azi, în drum spre casă, taximetristu(autointitulat Bosculache Baba) mi-a zis că dacă sunt leu în 86, tre să mă cuplez cu berbec sau săgetător din 90, 92, 94. Nu a specificat nimic legat de sex sau specie, importantă e data naşterii, respectiv ecloziunii. Blană!

Mă duc să mă împuşc. Wish me luck!

*** Politica omoară sufletul, iar munca ucide gândirea. Scriu asta cât neuronul meu încă mai zvâcneşte, cât încă mai dă din picioruş ca un gândac proaspăt strivit. ***

Sunt anumite cuvinte pe care le auzim într-o seară de joi, când ne gândeam la weekend şi cafeaua de a doua zi, sunt cuvinte care ne zdrăngănesc în cap multă vreme. Iată câteva din chestiile care îmi presează neuronul:

- Bă, de ce să munceşti pentru unu şi să îi aduci ăluia 10 mii de dolari, din care el să îţi dea ţie 500? Dimineaţa când te scoli, tu tre să te gândeşti cum să faci să îţi aducă unu 10 mii de dolari, din care să îi dai lui 400!

- Bă, având în vedere ce poţi, să ştii că te bălăceşti în mediocritate!

- Bă, unii fac bani din căcat!

Poate că scriu iar despre bani, poate că scriu despre libertate, poate că scriu despre puli spaţiale şi pizde cu 3 ochi, nici eu nu ştiu.

Ce ştiu e că muncesc mult, iau bani puţini şi plec acasă cu 10 kile de stres, ca şi mulţi dintre voi, probabil. Dacă n-ar fi stresul nu m-ar deranja munca multă, prost plătită pentru că măcar fac ceea ce îmi place. (n.r. sunt grafician)

Dar, sunt sătul de:
- clienţi imbecili, care cer kitschuri pe care după ce le termini nu le poţi băga în portofoliu, că they suck.
- idioţi care vor ceva frumos; vor ca totul să iasă în evidenţă (într-un print)
- proiecte cu deadlineul acum, acum, urgent, urgent, cate 3-4 d`odată
- cerinţe imposibile
- incapacitatea românilor de a înţelege dictonul “garbage in, garbage out”
- proştii care nu înţeleg că între creativitate şi supă la plic e o mare difernţă. Nu te trezeşti dimineaţa, te caci şi brusc ai ideea pentru cel mai bun print din lume…

Ce vreau? Ce mi-ar plăcea?

Păi ar fi mişto să am propria mea afacere, mi-ar plăcea să fac desene pentru tricouri. La noi se vând mizerii de haine cu 2 milioane, cu desene făcute de copii de 13 ani. Afacerea mea ar fi să vând tricouri mişto pe bani puţini. Nu-mi trebuie cine ştie ce capital, cred că m-aş descurca cu vreo 3000 de euro, 4000 cel mult. Că nu ştiu nimic despre contabilitate şi alte căcaturi, asta e altă treabă, dar hei, nimeni nu îşi face afacere de unu singur.

Dar cum sloboz strângi 3000 de euro într-o ţară de căcat, ca România, în care nici măcar deodorantele nu mai funcţionează cum trebuie? Cum dracu îţi cumperi libertatea, când munceşti cinstit, cum faci asta rămânând integru?

Să-mi bag pula-n ea de ţară oprimată, că înainte de criză a fost nasol, în criză e nasol, după criză va fi nasol, că deh, abia am ieşit din criză. Trăim într-un loc al sugrumului financiar, într-un spaţiu al obidei cerebrale şi al caznelor sufleteşti.

Şi iar ajung la ideea că aş vrea să fac ceva, dar nu ştiu exact ce, nu ştiu cum, ştiu doar că am un scop. Şi tare presimt că în lupta mea pentru subzistenţă, gândul meu năvalnic îşi va pierde şenilele şi nici nu voi şti vreodată ce să fac, pentru că munca obliterează cugetul. Şi oricum nu te înnobilează, pentru că la muncă înjuri cel mai mult.

Simt cum mă decolorez, să-mi dea cineva o bidinea!

*** Creierul meu e în recuperare după Miruna. Luaţi discuţie de mes, că neuronu meu refuză altceva! ***

Eu: ba

Eu: te-am visat

Eu: mutam sifoniere cu tine

Tudor: …ok…

Eu: si a aparut un tip cu un revolver negru

Eu: si

Eu: am aruncat sifonieru pe el

Eu: si a iesit din sifonier

Eu: si ne-a intrebat daca vrem amandine

Eu: si eu am zis ca urasc amandinele si l-am intrebat daca nu are ecler

Eu: si tu ai zis ca vrei o savarina

Eu: si ala a zis ca nu are

Eu: si atat imi amintesc

Tudor: simpatic

Eu: simpatic my ass

Eu: unde mi-e ecleru?

Eu: )

Tudor: acuma, ce inseamna, nu ma intreba

Eu: inseamna sa te feresti de tipii cu revolvere, ca au prajituri naspa

Tudor: interpretarea viselor e intr-atat de complicata incat nu se mai ocupa nimeni stiintific de ea de vreo suta de ani

Tudor: dar nu intru in amanunte

Tudor: am si eu vise de genul asta o droaie

Eu: cu amandine?

Eu: sau cu mine si sifoniere?

Eu: perversule!

Tudor: nici una nici alta

Tudor: ai auzit vreodata de ceva numit vise Kafka?

Eu: nu?

Eu: ?!

Tudor: sunt vise intr-atat de stranii incat nu mai reusesti sa ti le amintesti cand esti treaz decat disparat, din simplul motiv al faptului ca nu ti se poate adapta creierul la ele

Tudor: apar pe fond de stres major sau tulburari psihice latente

Tudor: a propos, tu ai caldura?

Eu: in inima

Ză finiş iz in ză trii!

*** Tot vorbeam acu ceva vreme cu un prieten că nu prea sufăr de vise urâte and all that jazz, dar iată că noaptea trecută am avut cel mai nasol vis de până acum. Şi ca să vezi, nu era cu nimic horror, just life.***

Eram îmbrăcat într-o geacă maro cu glugă din aia cu blană, purtam un fular nasol şi la brâu purtam centura mea de sală pentru ridicat greutăţi. Era un frig nemernic, iar eu eram într-o cameră enormă cu doar 3 pereţi, alături de nişte anonimi. Ce făceam? Încărcam camioane Coca-Cola cu lăzi. Toată lumea ducea câte trei lăzi de suc de-odată, mai puţin eu, care duceam doar câte două. La un moment dat o blondă m-a oprit din muncă să ma întrebe ceva. Nu mai ştiu exact ce am zis, dar mi-am auzit seful, un ţărănoi cu căciula rusească, din spate: “Eh, oi fi şi tu vre-un intelectual!”

Şi atunci m-am trezit zvârcolindu-mă.

What’s YOUR worst nightmare?

*** The Midnight Queen is dressed in green – Fade into the dream ***

Azi-noapte am avut un vis… si ce mai vis ! Visez rar in timpul noptii… se facea ca eram intr-un club subteran (probabil Highlander sau Under) si inainte sa plec, o blonda creata, cu o alura deosebita (btw imi plac brunetele) imi intinde un crampei de hartie vernila, cu un numar de Orange pe el. Plec din club si ajung pe Lipscani, observ doua tipe cum se uitau la mine (o tipa bruneta cu suvite roascate si ochii albastri si inca o blonda). Ma asez pe un pervaz si in stanga il aveam pe tata, imbracat intr-o uniforma de jandarm, iar in dreapta era o leoiaca a carei blana era de caine lup. Apare din nou blonda din club si ma intreaba daca am iesit la agatat, iar eu raspund afirmativ, iar ea imi da inca o bucata de hartie vernila, pe ea scria “brbr”, pe o parte, iar pe cealalta “park”. Probabil se ducea in parc. Dispare. Celelalte 2 fete, se apropie de mine si imi spun numele lor si imi intind hartiute cu numerele lor de telefon, unul era de Connex; pe bruneta o chema Corina iar numele blondei nu l-am inteles, pentru ca incepuse leoaica sa tuseasca, dar cert e ca se termina cu “iana”…parca suna a “doriana”. Fetele pleaca speriate de leoaica, si cand ridic ochii, eram in fata magazinului “Victoria”, iar leoaica tusea din ce in ce mai tare, moment in care m-am trezit.

Probabil ca am inceput sa visez noaptea, fiindca in timpul zilei o fac din ce in ce mai rar.In ultima vreme sunt plictisit, sictirit, blazat, spuneti-i voi cum vreti, cert e ca nu am tragere de inima pentru nimic. Ma uit la televizor si vad adevarati idoli si ma intreb cum de au ajuns aia acolo unde sunt.Oameni admirati, ca Nadia Comaneci, Bill Gates, Sean Paul, Luis Royo si altii nu sunt decat oameni la urma urmei, nu au nimic peste noi astialalti…de fapt, mai bine zis e “nu au avut ceva peste noi” atunci cand au pornit pe drumul spre celebritate si bani. Ei, ca si noi, restu, s-au nascut cu un talent si au capatat veleitati si predilectii in timp… au avut vise si vointa. Eu visez, si voi, care cititi blogul aveti visele voastre, si altii le au. Oricare dintre noi ar putea ajunge o persoana bogata si influenta, valoarea materiei investite in noi este aceeasi, la asta cred ca se refera egalitatea intre oameni, la faptul ca daca ne straduim, oricare dintre noi poate ajunge bine. Toate bune si frumoase, suna a vis, dar nu este si iata de ce – noi stam pe coada si nu facem nimic pentru noi.De ce ? De lene? Din prostie? Habar n-am…momentan am 3 obiective cel putin simplu de realizat pentru capacitatile mele…de fapt, pentru ale oricui – vreau sa ma apuc de tras de fiare, sa iau o restanta si nu in ultimul rand, nu mi-ar strica o fomeie alaturi. Nu stiu care e motivul, dar desi imi doresc sa ajung un musculos cu creier si cu gagica, nu fac nimic pentru asta, astept sa imi pice toate din cer. Probabil ca nu mi le doresc cu adevarat… si asta ne aduce din nou la “idolii” de mai sus – au ajuns asa pentru ca si-au dorit cu adevarat si au muncit de le-au sarit ochii.Banuiesc ca daca vrei ceva mult de tot, o sa il ai, fie ca e vorba de bani, celebritate, sex, prieteni etc.

Si acum probabil ca te gandesti ce-ti doresti tu cel mai mult…ei bine, eu nu stiu ce vreau cel mai tare si, sa fiu sincer, nici nu ma intereseaza, si cred ca si voi ati vrea multi bani, casa, BMW x5 etc. , dar va e lene sa va doriti asta cu adevarat pentru ca ar insemna munca, multa munca.

Inchei acest blog cu nonsalanta, intr-o delasare totala si va invit sa impartasiti niste vise.Accept si sfaturi.